EditorialVinuri

Câteva cuvinte despre decantarea vinului

Sursa foto: enjoyfoodwine.com

Despre decantarea vinurilor s-a tot scris şi cred că multe aspecte legate de această operaţiune sunt destul de clare pentru iubitorii licorii bahice. Totuşi, chiar dacă acest „ceremonial” poate da bine la public, el trebuie efectuat cu mare atenţie şi adaptat la fiecare vin în parte.

Pe la noi, dar cred că şi prin alte părţi, tendinţa este una de exagerare cu decantarea anumitor vinuri. Nu prea contează soiul, anul, structura, dacă este roşu – hop în decantor! OK, înţeleg faptul că, în unele cazuri, o aerare mai intensă poate ajuta vinul să se dezvolte ceva mai rapid, dar sunt destul de puţine exemplare care beneficiază, cu adevărat, de pe urma acestei practici. Şi aici vorbesc de vinurile extrem de serioase, cu pedigree, nu neapărat cele mai scumpe, dar care deţin o structură masivă. Nu uitaţi, mă refer în principal la vinurile tinere.

În urma unei discuţii mai vechi, cu un amator de vinuri bune, acesta mi-a relatat următoarea situaţie apărută în urma unei degustări la care a participat: vinurile au fost lăsate în decantor timp de vreo 3 ore, nesupravegheate şi apoi servite. Am înţeles că operaţiunea a fost condusă de sommelieri experimentaţi, dar cred ca se scapă din vedere unele amănunte care, după umila mea părere, ar trebui aplicate mai des.

În primul rând, nu trebuie uitată variaţia la sticlă şi faptul că acelaşi vin se poate comporta diferit, în funcţie de momentul servirii sale. Nu mi se pare în regulă să aplicăm principiul: dacă azi s-a prezentat excelent dupa 3 ore, aşa vom proceda şi de acum încolo. Vinurile nu sunt lichide presetate, care se comportă previzibil. De aceea, consider că este o greşeală să laşi vinul în decantor 2-3-4 ore, fără a-l urmări îndeaproape. Chiar dacă timpul nu îţi permite acest lucru, mai degrabă îl deschizi cu cel mult 1 oră înainte de degustare, decât să îl ţii mai mult şi,  eventual, să îl pierzi pe drum. Mulţi vor spune că o astfel de strategie se aplică mai ales în cazul vinurilor mature, dar consider că nici vinurile tinere nu ar trebui scutite de un asemenea tratament. La noi, mai există o problemă trecută foarte des cu vederea: anul de recoltă. În funcţie de caracteristicile particulare ale acestuia, vinurile au o structură diferită, de la an la an. Sau măcar aşa ar trebui să fie. Sunt ani în care vinul este mai abordabil în prima perioadă de maturitate, ani în care este necesar un îndelungat repaos în sticlă. Iar decantarea ar trebui să fie realizată şi conform acestei ecuaţii esenţiale, din punctul meu de vedere.

Sfatul meu este următorul: imediat după desfacerea sticlei, încercaţi vinul. În funcţie de prima impresie, hotărâţi dacă este necesară o aerare mai mult sau mai puţin susţinută. După trecerea vinului în decantor, urmariţi-l la intervale de circa jumătate de oră. Astfel, vă puteţi face o idee şi asupra evoluţiei graduale a acestuia. Este o metodă mult mai sigură, părerea mea. Ar fi păcat să pierdeţi  momentul de maximă exprimare a unui vin, pentru că aţi pornit cu idei preconcepute în ceea ce-l priveşte.

Vă urez degustare placută!

Scrie un comentariu