EditorialEvenimente

Impresiile unui pelerin la Goodwine, 5-7 aprilie 2019

Au trecut ani buni de când am luat decizia de a nu mai participa la târguri de vinuri. Motivele sunt diverse şi nu fac obiectul acestui articol. Cert este că anul acesta am hotărât să îmi încalc această regulă şi, într-un context general favorabil, am decis să fac o vizită la Goodwine. Nu de alta, dar acest eveniment cu tradiţie în România celebra şi 10 ani de existenţă. Ce am sperat să găsesc la faţa locului şi peste ce am dat? Eh, asta este o cu totul altă poveste.

Încă de la începutul campaniei de marketing pentru acest târg, am fost intrigat că s-a întârziat foarte mult cu prezentarea unei liste a producătorilor participanţi. Asta nu este de bine, mi-am zis. Din câte ţin minte, la ediţiile anterioare nu am întâmpinat această situaţie ciudată. Lista completă a fost disponibilă abia cu 2 zile înainte de startul evenimentului. Din câte am înţeles, au existat multe neînţelegeri între organizatori şi producători, iar din asta a rezultat ceea ce eu consider a fi cea mai slabă prezenţă a cramelor, de până acum. Nu doresc să fiu înţeles greşit, este foarte bine că s-au prezentat mai mulţi producători mici, cu o expunere mediatică nu din cale afară de puternică; dar, în acelaşi timp, făcând o comparaţie cu numele din anii trecuţi, situaţia a fost destul de gri din punctul acesta de vedere.

Pe de altă parte, pot considera că atmosfera a devenit ceva mai aerisită şi am beneficiat de un culoar favorabil pentru a bifa standurile de pe circuit. În plus, un motiv principal pentru care am participat a fost şi oportunitatea de a mă reîntâlni cu prieteni mai vechi sau mai noi. Parcă vinul are alt gust atunci când il deguşti cu cineva alături de tine. Per total, organizarea a fost OK şi nu pot reproşa foarte multe la acest capitol.

În ceea ce priveşte vinurile prezente, am întâlnit câteva exemplare interesante dar şi multe altele pe care le-am uitat imediat după ce le-am încercat. Din punctul meu de vedere, problema cu cele mai multe vinuri româneşti nu stă în nivelul calitativ (unde asistăm la o creştere evidentă), ci la impunerea lor prin afişarea măcar a unui strop de personalitate. Aici este marele bai şi de aceea foarte multe dintre ele au trecut pe lângă mine, mai ceva ca acceleratul prin gara unui sat uitat de lume. Printre remarcaţii târgului au fost cei de la Marcea, unde îmi pare că băieţii sunt lăsaţi să îşi facă treaba în voie şi să experimenteze cu anumite vinuri şi stiluri de vinificaţie; o Tămâioasă Românească baricată, foarte interesantă şi intrigantă, un Truda Fanny alb foarte reuşit, o Fetească Neagră suculentă, medie şi bine judecată, şi un surprinzător vin roşu demidulce (nu mi-am imaginat nici o clipă ca ar putea să îmi placă aşa ceva). Când vine vorba de tone de personalitate, celălalt remarcat major al subsemnatului a fost Dagon Clan, un mic producător din Dealu Mare care pare că trăieşte în propriul său univers în acea zonă. Vinuri atipice prin textura afişată şi raportate la stilul preferat în regiune, într-un cuvânt: altceva. Demne de menţionat şi vinurile fără sulfiţi adăugaţi de la Casa Panciu, plus un Riesling de Rhin aflat pe drumul cel bun, de la Carastelec. Au fost chiar şi două exemplare din Pinot Noir, care nu m-au lasat indiferent: din nou, Carastelec cu al său deja cunoscut Benedict şi cel de la un jucător nou în piaţă, crama La Migdali.

La final, premiul pentru cea mai profi prezenţă la această ediţie Goodwine se duce către cei de la Mega Image care, sincer, au dat o mică lecţie celorlalţi: selecţie foarte interesantă (printre care şi un Chateau Lagrange 2013), un sommelier care s-a achitat excelent de sarcini şi o prezentare fără cusur a standului respectiv.

Scrie un comentariu